Cancer limfom non hodgkin, Care sunt tratamentele pentru limfomul non – Hodgkin?

10 lucruri esentiale despre limfomul non-Hodgkin

Epidemiologie

Autor: Purtan Teodorapublicat la Limfomul Non-Hodgkin cancer limfom non hodgkin o serie de afecțiuni neoplazice ale sistemului limfatic, care pe lângă grupele ganglionare limfatice, afectează toate organele care prezintă în structura lor țesut limfoid precum splina, ficatul, aparatul digestiv, cancer limfom non hodgkin, tiroida, măduva osoasă etc.

Riscul de dezoltare a acestei afecțiuni este direct proporțional cu vârsta; cu cât persoana în cauză este mai în vârstă, cu atât este mai predispusă acestei afecțiuni. Incidența maximă a limfomului non-Hodgkin se află peste 65 de ani.

cancer limfom non hodgkin unde trăiește taurul pentru taurul adult

Limfomul non-Hodgkin este mult mai frecvent întâlnit în rândul bărbaților, mai ales în rândul celor aflați peste 45 de ani. Există diferite tipuri de limfoame non-Hodgkin, fiecare având la cancer limfom non hodgkin un anumit mecanism patogenetic și o etiologie specifică. Există mai mulți factori care favorizează dezvoltarea procesului neoplazic la nivelul țesuturilor limfoide. În funcție de evoluția procesului tumoral limfoid, pot fi descrise trei tipuri de limfoame non-Hodgkin: Limfomul non-Hodgkin cu evoluție lentă limfoamele MALT; limfomul folicular non-Hodgkinian de gradul I sau limfomul cu celule mici ; limfomul folicular non-Hodgkin de gradul II limfomul cu celule mixte ; limfomul limfocitic leucemia limfatică cronică ; limfomul limfoplasmocitoid Macroglobulinemia Waldenstrom ; leucemia cu limfocite mari, granulare; limfomul non-Hodgkin cu celule T localizat la nivel cutanat.

Limfomul non-Hodgkin agresiv limfomul folicular non-Hodgkin grad III; limfomul non-Hodgkin formă difuză; limfomul non-Hodgkin cu celule în formă de manta; limfomul cancer limfom non hodgkin cu celule T localizate la periferia procesului tumoral; limfomul non-Hodgkin cu celule T anaplazice; limfomul non-Hodgkin angioimunoblastic.

10 lucruri esentiale despre limfomul non-Hodgkin

Limfomul non-Hodgkin cu evoluție fulminantă limfomul non-Hodgkin cu celule B limfoblastice; limfomul non-Hodgkin cu celule T limfoblastice; limfomul cu celule T mature; limfomul Burkitt. În prezent este utlizat sistemul de clasificare a limfomului non-Hodgkinian Ann Arbor. Aceasta cuprinde numărul de grupe ganglionare afectate și localizarea lor pe o singură parte sau pe ambele părți diafragmatice, supra- sau subdiafragmaticextinderea procesului tumoral cu interesarea organelor aflate la distanță și prezența triadei simptomatice B.

Simptomele B sunt reprezentate de triada scădere ponderală, febră și transpirații nocturne și sunt caracteristice atât limfomului non-Hodgkin, cât și altor afecțiuni neoplazice care interesează țesutul limfoid.

Confirmarea diagnosticului de boală Hodgkin se realizează prin efectuarea examenului histopatologic.

Helicobacter pylori. Limfom non-Hodgkin agresiv, care debutează brusc, prezintă un tablou clinic sever cu evoluție rapidă spre deces timp de câteva săptămâni. Principalul semn clinic al limfomului non-Hodgkin indolent este apariția adenopatiilor cu localizare laterocervicală, inghinală, retroperitoneală sau mezenterică. Adenopatia este nedureroasă, de consistență fermă sau redusă, mobilă în raport cu planurile subiacente. Uneori adenopatia poate fi generalizată.

În cazul în care informațiile primite în urma examenului histopatologic nu cancer limfom non hodgkin convingătoare, pot fi efectuate anumite investigații precum analizele genetice sau moleculare, care pot confirma malignizarea celulelor implicate cancer limfom non hodgkin desfășurarea multiplicării celulare și determină stadiul clinic de evoluție al tumorii.

Este necesară diferențierea bolii Hodgkin de alte entități patologice su simptomatologie asemănătoare, precum: limfomul Hodgkin; adenopatii care apar în cadrul anumitor boli infecțioase boala SIDA, boala TBC, toxoplasmoza ; alte boli neoplazice care pot genera metastaze ganglionare; tumori maligne ale splinei; insuficiență hepatică.

Examenul imunohistochimic este o investigație paraclinică care vine în completarea diagnosticului susținut de examenul anatomopatologic. De asemenea, este o investigație utilă încadrării corecte a formațiunii tumorale în categoria histologică corespunzătoare. Analizele generale ale sângelui: hemoleucograma poate indica în formele avansate cancer limfom non hodgkin boală prezența anemiei; examenul biochimic al sângelui poate indica valori crescute ale VSH-ului și a lactat-dehidrogenazei LDH ; în cazul afectării hepatice poate fi observată creșterea valorilor transaminazelor TGO, TGPa gamaglutamil-transpeptidazei gama-GTa fosfatazei alcaline și a bilirubinei; de asemenea poate fi observată creșterea ureei și a creatininei serice semn de afectare renală.

tot ce (nu) ai vrut să știi …

Examenul radiologic de torace poate indica prezența adenopatiilor mediastinale, abdominale sau hilare, apariția splenomegaliei sau hepatomegaliei, apariția metastazelor pulmonare. Radiografia osoasă poate pune în evidență apariția metastazelor osoase. Biopsia osteo-medulară trebuie efectuată în cazul în care există suspiciune de localizare a procesului tumoral la nivelul măduvei osoase sau pentru a aprecia gradul de extindere a infiltratului limfomatos la nivel medular.

De asemenea, biopsia osteo-medulară ajută la stadializarea clinică a procesului tumoral.

Limfomul Non-Hodgkin

Ecografia abdominală poate indica aparița splenomegaliei, hepatomegaliei și a adenopatiilor abdominale. Computer tomografia CT toraco-abdomino-pelvină poate pune în evidență grupele ganglionare afectate de către procesul tumoral și apariția diseminărilor tratarea și tratarea viermului apariția metastazelor pulmonare, hepatice, splenice, hilare și medulare.

În cazul limfomului non-Hodgkin cu evoluție lentă nu se indică administrarea chimio- sau radioterapiei.

icd 10 for human papilloma

Este necesară o adoptarea unei atitudini de așteptare, urmărind evoluția procesului tumoral. În cazul limfomului non-Hodgkin cu evoluție fulminantă se indică chimioterapia în doze uzuale, radioterapia, imunoterapia și în unele situații se ajunge la administrarea dozelor mari de chimioterapie și la efectuarea transplantului cu celule stem.

cancer limfom non hodgkin

Tratamentul de linia I cuprinde medicamentele citostatice administrate imediat după diagnosticarea și stadializarea limfomului non-Hodgkin. Astfel bolnavilor cu limfom non-Hodgkin cu evoluție lentă li se administrează Rituximab în asocierea schemei chimioterapice CVP, iar în cazul bolnavilor cu limfom non-Hodgkin agresivă se administrează Rtuximab în asocierea schemei CHOP.

Tratamentul de linia a doua este administrat în cazul lipsei de răspuns tumoral după administrarea chimioterapiei de primă linie sau în cazul recidivelor tumorale și este indicat în mod special formelor agresive de limfom non-Hodgkin. În cazul bolnavilor aflați sub vârsta de 65 de ani, cu recidivă tumorală sau lipsa răspunsului tumoral la medicamentele citostatice din linia întâi, se administrează anticorpul monoclonal anti-CD20 Rituximab în asocierea schemei terapeutice Dexametazonă-Citarabină-Cisplatin DHAP în patru sau șase ședințe, cancer limfom non hodgkin o pauză de 21 de zile între ele.

Teresa's Story: Non-Hodgkin's Lymphoma

După încheierea acestor ședințe, este indicată administrarea chimioterapiei în doze înalte și cancer limfom non hodgkin cu celule stem. Scheme terapeutice administrate în cazul unor limfoame non-Hodgkin particulare În cazul bolnavilor cu limfom non-Hodgkin MALT formă incipientă, dezvoltat la nivel gastric, în urma infecției cu Helicobacter pylori Hpeste suficientă administrarea tratamentului antibiotic anti-Hp.

Cauze Limfomul Non-Hodgkin se dezvoltă atunci când corpul produce o cantitate excesivă de linfocite anormale un tip de celule albe de sânge însă cauza exactă a bolii nu este cunoscută.

În cazurile avansate de boală, tratamentul antibiotic se asociază cu tratamentul chimioterapic. În cazul limfomului non-Hodgkin dezvoltat la nivelul sistemului nervos central SNC poate fi vorba despre o tumoare limfomatoasă primară, când procesul tumoral se localizează la nivel cerebral sau poate fi vorba despre o tumoare limfomatoasă secundară, atunci când SNC reprezintă a doua stație de localizare a procesului tumoral.

Limfomul non-Hodgkin – diagnostic, tratament – geopav.ro

Pentru că medicamentele citostatice administrate în doze uzuale nu depășesc bariera hemato-encefalică, se indică administrarea dozelor mari de chimioterapie Metotrexat, Citarabină. În cazurile avansate de limfom non-Hodgkin se indică administrarea unor doze mici de citostatice în spațiul intratecal sau intraventricular.

cum arată papilomele și cum se tratează viermi yak visti se maturizează

De asemenea, în anumite situații, după încheierea chimioterapiei este indicată radioterapia. În cazul limfomului non-Hodgkin cu celule T localizat la nivel cutanat - în cazul bolii aflate în stadiul incipient de evoluție tumorală se administrează Psoralen în asocierea expunerii la razele utraviolete A și corticoterapie; în cazul bolii aflate în stadii avansate se poate administra tratament chimioterapic Rituximab în asocierea schemei citostatice CHOPanticorp monoclonali anti-CD25 Alemtuzumabinterferon alfa, radioterapie cu electroni.

În cazul limfomului limfoblastic și a limfomului Burkitt se administrează schemele de medicamente citostatice utilizate în cazul leucemiei acute limfoblastice: Ciclofosfamidă-Metotrexat it.

limfom non-Hodgkin | despre cancer

Ultimele cercetări efectuate pe tema procesului de malignizare celulară au creat posibilitatea elaborării unor medicamente cu acțiune directă asupra mecanismului de transformare a celulelor normale în celule canceroase. Aceste medicamente acționează diferit de medicamentele citostatice și prezintă efecte adverse diferite de ale chimioterapiei.

Inhibitorii proteozomali inhibă mecanismul de acțiune al complexelor enzimatice de lezare a proteinelor proteolizădetermină alterarea homeostaziei celulelor neoplazice și controlează procesul de diviziune celulară. Medicamentele din această clasă sunt în mod nomal administrate pentru tratamentul mielomului multiplu, dar pot fi utilizate și pentru tratamentul limfoamelor non-Hodgkiniene.

Formular de căutare

Dintre aceste medicamente putem aminti: Bortezomib VelcadeCarfilzom Kyprolis etc. Inhibitorii histon-deacetilazei reprezintă o altă categorie de antineoplazice recent elaborate care acționează la nivelul unei proteine localizată în structura cromozomilor denumită histonă. Dintre aceste medicamente putem aminti: Romidepsin IstodaxBelinostat Beleodaq. Inhibitorii protein-kinazici reprezintă o altă clasă de medicamente antineoplazice care inhibă mecanismul de acțiune a unei proteine cu rol în transmiterea semnalului celular la nivelul celulelor canceroase.

Limfomul Non-Hodgkin

În această categorie sunt incluse: Ibrutinib IbruvicaIdelalisib Zydelig. Formele agresive de limfom non-Hodgkin sunt mai frecvent întâlnite la persoanele tinere. Deși aceste forme de boală au evoluție fulminantă, multe dintre ele sunt depistate în stadiile inițale și răspund foarte bine la tratamentul curativ. Supraviețuirea bolnavilor cu limfom non-Hodgkin supuși tratamentului radiochimioterapic depinde de anumiți factori de prognostic: tipul histologic de limfom non-Hodgkin; stadiul clinic de evoluție al procesului tumoral; vârsta bolnavului.

Asevedeași