Parazit în simptomele și tratamentul ochilor

Ochiul uscat Sindromul ochiului uscat apare când secreţia lacrimală nu este suficientă sau când pierderea prin evaporare a lichidului lacrimal este prea mare. Ochiul uscat este o afecţiune care prejudiciază calitatea vieţii şi care de obicei nu se vindecă, dar ale cărei simptome pot fi atenuate prin intervenţii terapeutice potrivite.

Thelasiosis - chronic parasitic conjunctivitis

Fiind destul de frecventă, poate afecta până la o treime paraziti cilveka organisma adulţii de peste 50 de ani Ochiul uscat poate perturba abilitatea vizuală şi poate compromite rezultatele intervenţiilor chirurgicale oftalmologice.

Etiologie Filmul lacrimal este alcătuit dintr-un strat exterior, lipidic, un strat mijlociu apos şi un strat interior, mucos. Stratul exterior lipidic este secretat de glandele meibomiane glandele tarsale şi împiedică evaporarea şi scurgerea lacrimilor.

Parazitii intestinali la copii

Stratul apos este secretat de glandele lacrimale, fiind bogat în electroliţi şi substanţe care asigură apărarea antiinfecţioasă a ochiului. Stratul mucos este secretat de celule ale conjunctivei, este hidrofob şi asigură distribuţia regulată a filmului lacrimal pe suprafaţa oculară. Rolul secreţiei lacrimale este de a curăţa mecanic suprafaţa oculară şi de a o umecta şi proteja.

Simptomele afectării negative cantitative sau calitative ale filmului lacrimal sunt neplăcute, pacientul acuzând senzaţie de nisip în ochi, iritaţie şi arsură. Deoarece capacitatea de lubrifiere a lacrimilor scade, suprafaţa oculară poate fi afectată. Simptomele ochiului uscat pot să apară şi în boli autoimune precum sindromul Sjögren.

Pe lângă medicamente, factorii de risc asociaţi în mod consistent cu sindromul ochiului uscat sunt: vârstă înaintată, sexul feminin, aport alimentar scăzut de acizi graşi Omega-3, boli ale ţesutului conjunctiv, terapie cu laser pentru corectarea miopiei, radioterapie, transplant de celule stem hematopoietice, deficit de vitamină A, infecţii cu virus hepatitic C, deficit de androgeni.

Alţi factori de risc pentru uscăciunea oculară sunt: rasa asiatică, diabetul zaharat, infecţia cu HIV, chimioterapia sistemică, keratoplastia, mediile cu umiditate scăzută, sarcoidoza, disfuncţia ovariană etc.

TOXOPLASMOZA OCULARA

Multe dintre preparatele oftalmice destinate ochiului uscat se pot elibera din farmacie fără prescripţie medicală, de aceea farmacistul trebuie să fie în măsură să iniţieze şi să ghideze tratamentul cu aceste produse. De asemenea, farmacistul trebuie să direcţioneze pacientul către oftalmolog dacă măsurile implementate şi automedicaţia nu sunt suficiente.

Specialistul poate prescrie alte tratamente medicamentoase sau, în cazuri severe, poate indica alte intervenţii, cum ar fi montarea unor dopuri la nivelul canalelor lacrimale, pentru a întârzia drenarea secreţiei lacrimale. Suprafaţa oculară şi glandele secretoare de lacrimi funcţionează ca o unitate integrată, a cărei disfuncţie conduce la un film lacrimal instabil, cu slabă remanenţă la nivelul suprafeţei oculare, care produce simptome de iritare oculară şi posibile deteriorări ale epiteliului de la suprafaţa oculară.

În patogeneza ochiului uscat se pare că inflamaţia joacă un rol important, cu implicarea mediatorilor inflamatori solubili citokine, chemokine, matrix metalproteinaze şi a componentelor celulare limfocite T Deoarece majoritatea sindroamelor de parazit în simptomele și tratamentul ochilor uscat au o evoluţie cronică, observarea repetată şi raportarea simptomelor în timp permit diagnosticarea şi stadializarea ochiului uscat.

De multe ori, clasificarea este imprecisă din cauza suprapunerilor semnificative între caracteristicile fiecărui nivel. Pacienţii cu sindrom uşor de ochi uscat pot prezenta simptome nespecifice de iritaţie, mâncărime, durere, disconfort ocular, arsură sau vedere înceţoşată intermitentă.

Wormex, 100 ml, Sun Wave Pharma

Pacienţii cu sindrom moderat de ochi uscat au un disconfort crescut, iar frecvenţa simptomelor este mai mare. La pacienţii cu sindrom de ochi uscat sever simptomele pot deveni constante şi apar posibile disfuncţii ale acuităţii vizuale Intervenţiile nefarmacologice indicate în sindromul ochiului uscat sunt 13 : evitarea sesiunilor lungi de citit, de privit la televizor sau în monitorul calculatorului; evitarea ambientului uscat sau încărcat cu praf; evitarea frecării ochilor; purtarea ochelarilor protectori pe vânt puternic; minimizarea expunerii la curenţi puternici de aer condiţionat sau proveniţi din alte aeroterme; folosirea umidificatoarelor în spaţii închise; hidratarea adecvată; evitarea consumului excesiv de băuturi alcoolice; întreruperea fumatului şi evitarea spaţiilor în care se fumează; folosirea de comprese calde în cazul inflamaţiilor pleoapelor.

Medicaţia folosită în sindromul ochiului uscat poate fi topică sau sistemică Preparatele topice pot fi 3,13 lacrimi artificiale, condiţionate sub formă de soluţie, geluri sau unguente, ultimele fiind parazit în simptomele și tratamentul ochilor mai ales în cazul pierderii crescute prin evaporare a filmului lacrimal; medicamente antiinflamatoare corticosteroizi, ciclosporină ; lacrimi autologe.

Medicamentele OTC şi diferite alte produse topice disponibile în farmacie şi pe care farmacistul le poate recomanda pentru ameliorarea simptomelor ochiului uscat conţin diferite substanţe sau combinaţii de substanţe care lubrifiază ochiul mai ales acidul hialuronic şi lipidelemenţin hidratarea corneei şi cresc stabilitatea filmului lacrimal.

Telazioza – conjunctivita verminoasă

Cele mai folosite preparate conţin acid hialuronic, macromolecule glucidice hipromeloză, carboximetilceluloză, carmeloză, carbomerlipide, amestecuri de electroliţi, amestecuri de aminoacizi şi foarte frecvent combinaţii ale acestora. Unele dintre aceste preparate sunt condiţionate unitar; monodozele au avantajul de a nu avea conservanţi, care în general pot fi iritanţi pentru ochi. De obicei, administrarea acestora se face de câteva ori pe zi, la nevoie.

Reacţiile adverse sunt minime senzaţie tranzitorie de înţepătură sau arsură, vedere înceţoşată şi pot fi folosite de toate categoriile de pacienţi. Nu interacţionează cu alte medicamente, dar datorită vâscozităţii unora dintre ele, produsele pentru ochi uscat trebuie să se administreze ultimele în serie, când pacientul are de folosit mai multe colire.

Prognostic Demodecidoza reprezinta infectia firelor mici de par faciale si a genelor. Demodex folliculorum este cel mai comun ectoparazit uman si se regaseste in unitatea pilosebacee. Parazitii Demodex sunt de obicei inofensivi dar pot induce inflamatie locala la unele persoane la care sunt prezenti in numar excesiv sau penetreaza in derm. Rolul Demodex folliculorum in diferite conditii cutanate a reprezentat subiectul multor studii pentru mai bine de jumatate de secol. Pitiriazis folliculorum afecteaza mai ales femeile si se manifesta prin eritem facial difuz cu prurit si senzatie de arsuraalaturi de fine dopuri foliculare si scuame cu aspect de glaspapir.

Acidul hialuronic este o mucopolizaharidă care aderă la mucusul de la suprafaţa oculară, determinând protecţia, umidificarea şi lubrifierea acesteia. Având proprietăţi mucoadezive, persistă timp îndelungat pe suprafaţa ochiului şi stabilizează filmul lacrimal. Hipromeloza este un polimer hidrosolubil care se combină cu lacrimile oculare existente pentru a facilita umezirea corneei.

Creează un film stabil pe parazit în simptomele și tratamentul ochilor corneei, ceea ce conferă timp de retenţie lacrimală prelungit. Carbomer Vidisic, Lacryvisc.

Carbomerul este un polimer natural, care, formulat ca gel oftalmic, leagă apa şi creează un film translucid, lubrifiant şi umectant la suprafaţa ochiului. Carboximetilceluloza sodică Optive, Refresh. Carmeloză Sensivit, Xailin Fresh.

Toxoplasmoza

Aceste produse sunt mai vâscoase, se amestecă cu lacrimile şi menţin umiditatea suprafeţei oculare şi o lubrifiază. Alte combinaţii Systane Ultra, Lactosal etc. Picăturile cu ciclosporină un imunomodulator şi antiinflamator prin inhibarea interleukinei IL-2 se utilizează topic în tratamentul xeroftalmiei severe, când substitutele de lacrimi nu au fost eficiente Ikervis, pic.

Sistemic, se pot administra în sindromul ochiului uscat: acizi graşi Omega-3; tetracicline în disfuncţii ale glandelor meibomiane sau în rozacee ; antiinflamatoare sistemice.

Alte intervenţii recomandate sunt toaleta şi îngrijirea pleoapelor cu ajutorul compreselor calde, folosirea corespunzătoare a lentilelor de contact, evitarea pe cât posibil a medicamentelor incriminate a produce uscăciune oculară Un ultim tip de intervenţii pentru tratamentul ochiului uscat sunt intervenţiile chirurgicale Criterii pentru trimiterea la medic Parazit în simptomele și tratamentul ochilor farmacistul este primul care evaluează un pacient cu simptome de ochi uscat, el trebuie să trimită pacientul la medic dacă este asociată uscăciunea gurii şi a altor mucoase sugestivă pentru sindrom Sjögren, dar poate fi vorba şi despre o patologie iatrogenă, farmacistul trebuind să obţină istoricul medicaţiei pentru a identifica medicamentele implicate sau dacă marginile pleoapei inferioare se revarsă spre exterior sugestivă pentru ectropion 3.